Dacii au trăit în Antichitate în regiunea Carpaților și a Dunării de Jos. Au ridicat cetăți, au prelucrat fierul și aurul și au format regate care au intrat în conflict cu Roma. Despre Burebista și Decebal avem mărturii antice, iar la Sarmizegetusa Regia arheologii au găsit urme de fortificații, locuințe, ateliere și sanctuare. Campaniile împăratului Traian s-au încheiat în anul 106, când o parte din teritoriul cucerit a devenit provincie romană.
Despre limba și credințele dacilor știm mult mai puțin. Strabon spune că dacii și geții vorbeau aceeași limbă, însă materialul păstrat este prea fragmentar ca să putem reconstitui felul în care vorbeau. Herodot povestește despre credința geților în nemurire și despre Zalmoxis, dar își exprimă chiar el îndoiala față de unele detalii ale relatării. Textele antice sunt prețioase tocmai când ținem cont de cine le-a scris și de unde își lua informațiile.
O cetate poate arăta cum se apărau oamenii, iar un atelier ne spune ce știau să producă. Pentru a afla ce însemna un ritual ori ce limbă vorbeau cei care au făcut un obiect, avem nevoie și de alte dovezi. De aici pornește diferența dintre lucrurile pe care le putem susține, ipotezele încă discutate și miturile moderne.
Cine erau dacii și ce știm despre regii lor
În izvoarele grecești timpurii întâlnim mai des numele de geți, iar în cele latine, numele de daci. Geograful grec Strabon folosește ambele nume, le asociază unor zone diferite și spune că populațiile vorbeau aceeași limbă. De aici vine folosirea termenului geto-daci în multe lucrări de istorie. Este o denumire utilă pentru a discuta populații înrudite, chiar dacă autorii antici le descriu în contexte diferite.
Burebista a reunit sub autoritatea sa mai multe comunități în secolul I î.Hr. Îl cunoaștem atât din relatarea lui Strabon, cât și dintr-o inscripție grecească ridicată în cinstea lui Acornion, un reprezentant al orașului Dionysopolis, astăzi Balcic. Inscripția arată că Burebista avea legături diplomatice cu orașele grecești de la Marea Neagră. Strabon relatează că, după înlăturarea lui, stăpânirea s-a împărțit. Imaginea unui singur regat păstrat în aceleași granițe până la Decebal simplifică o istorie de peste un secol.
Decebal a condus un regat dac la sfârșitul secolului I și începutul secolului al II-lea d.Hr. S-a confruntat cu Roma încă din timpul împăratului Domițian, înainte de campaniile lui Traian din 101–102 și 105–106. Scenele de pe Columna lui Traian, ridicată la Roma în 113, oferă detalii despre arme, fortificații și desfășurarea campaniilor. Pentru că monumentul celebra victoria împăratului, scenele se citesc din perspectiva romană și se compară cu descoperirile din teren.
Ce ne arată cetățile, atelierele și obiectele dacice
La Sarmizegetusa Regia, în Munții Orăștiei, cercetările au documentat o cetate, o zonă cu sanctuare și cartiere de locuințe întinse pe terase. Într-o zonă de atelier au fost descoperite cuptoare folosite la prelucrarea minereului. Împreună cu alte cinci cetăți dacice din regiune, situl face parte din patrimoniul mondial UNESCO. Fortificațiile arată câtă muncă și organizare presupunea construirea și apărarea unui asemenea centru.
Obiectele spun și ele câte ceva despre oamenii care le-au făcut. Brățările spiralice de aur descoperite în zona Sarmizegetusei Regia arată priceperea meșterilor. Analizele au identificat proporții diferite de aur, argint și cupru de la o piesă la alta. Legătura brățărilor cu regalitatea este o interpretare propusă de specialiști, pe baza locului descoperirii, a rarității și a greutății lor. Compoziția metalului poate fi măsurată, în timp ce rolul exact al obiectelor se deduce din mai multe indicii.
Numele Sarmizegetusa apare și la un oraș roman, ceea ce creează ușor confuzie. Sarmizegetusa Regia era centrul regatului lui Decebal. Ulpia Traiana Sarmizegetusa a fost întemeiată după cucerire, la aproximativ 30 de kilometri spre vest. La primul sit găsim fortificații și sanctuare dacice, iar la al doilea, vestigiile unui oraș din provincia romană.
Ce putem spune despre limba dacilor și despre Zalmoxis
Din limba dacilor ne-au rămas mai ales nume de persoane și de locuri și câteva cuvinte consemnate în surse antice. La Sarmizegetusa Regia s-au găsit fragmentele unui vas cu ștampila Decebalus per Scorilo. Este o descoperire autentică, dar o inscripție atât de scurtă oferă puține date despre gramatica unei limbi. În română există cuvinte pe care lingviștii le discută ca posibile moșteniri din limbile vorbite aici înainte de romanizare. Originea exactă se cercetează pentru fiecare cuvânt.
Despre Zalmoxis aflăm, între altele, din Istoriile lui Herodot. El spune că geții credeau că, după moarte, ajung la această divinitate. Când povestește că Zalmoxis ar fi fost sclavul lui Pitagora și că s-ar fi retras într-o încăpere subterană, Herodot precizează că a auzit relatarea de la greci și își exprimă rezervele. Textul este o mărturie despre credințele atribuite geților și despre felul în care grecii le explicau. Din el putem afla mai puțin despre practicile religioase ale comunităților dacice de mai târziu.
Mituri despre daci și ce arată dovezile
Latina ar proveni din limba dacă. Latina veche este atestată în Italia cu secole înaintea cuceririi Daciei. Româna face parte din familia limbilor romanice, alături de italiană, franceză și spaniolă, și s-a dezvoltat din latina vorbită. În Dacia romană, folosirea latinei este documentată inclusiv de tăblițele cerate de la Roșia Montană, pe care s-au păstrat acte juridice. Posibilele cuvinte moștenite din limbile locale sunt o întrebare separată de originea romanică a limbii române.
Tăblițele de la Tărtăria și cele de la Sinaia ar dovedi existența unei scrieri dacice. Piesele de lut de la Tărtăria sunt atribuite unei epoci cu câteva milenii anterioare regatelor dacice. Cercetătorii discută datarea lor și semnificația semnelor. În cazul plăcilor de plumb de la Sinaia, proveniența și autenticitatea sunt contestate. Ca să poți folosi o inscripție pentru a studia o limbă antică, trebuie să stabilești mai întâi când a fost făcută și din ce context provine.
Sanctuarul circular dovedește că dacii aveau un calendar de o precizie excepțională. Sanctuarul de la Sarmizegetusa Regia este o construcție documentată arheologic. Interpretarea lui ca structură cu rol calendaristic a fost propusă și dezbătută de specialiști. Forma și dispunerea elementelor pot susține o ipoteză, dar stabilirea unui calendar exact ar cere dovezi suplimentare despre felul în care era folosit locul.
Cetățile, urmele atelierelor și inscripțiile păstrate ne lasă să vedem o parte din lumea dacilor. Când întâlnești o afirmație spectaculoasă despre ei, caută obiectul, textul sau săpătura pe care se sprijină. O explicație istorică bună îți arată și cât de departe te poate duce acea dovadă.
